Daca avem un nume, avem identitate. Daca avem identitate, ar trebui sa.i dam o forma, forma ar trebui sa invete a pasi, a naste emotii, a crea amintiri. Uneori, izbavirea vine din a nu ne mai aduce aminte. Si.atunci nu mai pronuntam nume. Renuntam de bunavoie, dar foarte siliti, la mirosurile ce ne.au insotit prin lume. Culoarea ar putea fi una singura. Haina la fel, o imbracam daca ne e frig, renuntam la ea daca nu ne mai este. Desi lung si la fel de intortocheat, vedem drumul ca pe o unica carare, batatorita intr.un du.te-vino frenetic. Daca un om se foloseste doar de anumite mecanisme, care functioneaza intr.un anume fel, va obtine mereu aceleasi rezultate. Incercand si altceva, cu siguranta i se vor deschide drumuri pline de libertati nebanuite. In definitiv, cea mai importanta actiune umana este aceea de a invata. Invat sa strig, sa aud, sa vad, sa mananc, sa umblu. Apoi invat sa scriu si sa citesc. Sa ma joc si sa.mi fac prieteni. Inevitabil, vine vremea in care invat sa iubesc, sa rad, sa plang, sa mint, sa promit, sa iau uitand sa mai dau. Mai invat sa fac cadouri si sa aduc daruri. Apoi fabric vise si iluzii. Gratis pentru ceilalti, de nepretuit pentru mine. Si ma intorc la nume. De nu l.as mai avea, as reusi doar sa pacalesc statul (Yey!!! Ar fi o senzatie. Sa furi si sa se inseli este rau si urat, zice acolo, in Cartea Cartilor, dar cum raul tenteaza aproape intotdeauna...). Si nu stiu ce sa fac cu el. Il rostogolesc de pe un genunchi pe celalalt, il amestec si rotesc in palme ca pe un cocolos de aluat. Daca mi.l uit, mi.e teama ca ma va striga cineva intr.o zi. Si nu l.as auzi.
"Si.atunci, ma apropii de pietre si tac.
Iau cuvintele si le inec in mare.
Suier luna si.o rasar si.o prefac
Intr.o dragoste mare".
Saudade. Un singur nume, pentru toti cei care stiu ce inseamna abandonul...
duminică, 1 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu