joi, 18 martie 2010

Corabia nebunilor, frate

Citesc, ma crucesc, iar citesc, si ajung la concluzia ca nu am nevoie de confirmarile nimanui. Daca e sa fiu proasta, sunt si o stiu. Daca e sa fiu desteapta, e tot asa. Nu trebuie sa dau sau sa primesc muie totala via internet pentru asta. D.aia si scriu aici, de una singura, ca nu.mi trebe nimeni prin preajma sa confirme sau infirme (si asta nu pentru ca mi.as fi autosuficienta, ca nu.mi.s).
Am vazut cum oameni pe care ii credeam cu treaba pe lumea asta o iau razna din nimic. Da' nimic d.ala rau, gros. Nimic plin de nimic. Tatal, mama, dumnezeul nimicului. Si ma bucur ca stiu sa citesc si ca iau pastile sa.mi tin memoria pe verde, ca uite asa dau de Plesu, care le spune atat de bine: "(...) Forumul (carevasazica suma commenturilor indracite de pe bloguri, ca e fix tot aia) nu e o anexă a dormitorului sau a closetului de-acasă. E o ieşire în lume, cu tot ceea ce o asemenea ieşire presupune, de la veşmânt la discurs. E un centru social, nu o berărie de cartier. (...) E o piaţa publică, unde nu te duci dezbrăcat, sau în pijama, sau nespălat. Te duci îngrijit la vorbă şi la port, gata să contrezi, gata să îţi susţii fără concesii convingerile, dar niciodată preocupat să îţi înjoseşti propinenţii sau pe tine însuţi prin gesturi şi cuvinte de ocară. E recomandabil să ştii despre ce vorbeşti, să te exprimi corect şi limpede şi, mai ales, să fii la obiect. Să nu te laşi dominat de idei fixe, de obsesii private, de instincte nedomesticite. Să combaţi idei, nu oameni, să nu-ţi iei antipatiile personale drept principii , nici competenţa proprie drept cristal. (...) Forumul roman se construise prin asanarea unei mlaştini. Din păcate, la noi, mlaştina e încă la suprafaţă".
As mai zice, dar e de prisos. As mai zice doar ca prostia, vanitatea, fatarnicia, egocentrismul sunt si vor ramane hainele noastre preferate.
Mi.e ciuda si am un azi trist. Mi.e dor de tacerile si singuratatile mele, pe care le uram atat de mult cu ceva vreme in urma. Mi.e ciuda ca un om pe care.l il iubesc este orbit de o furie ascutita, ce.l duce catre nicaieri.
Se pare ca burka nu a fost nascocita doar pentru a umili si strivi femeile musulmane. Burka actioneaza la fel de eficace si asupra mintilor, indiferent de orientarea sau asuprirea religioasa. Diferenta este ca femeile musulmane o poarta, dar vad pe unde merg.

joi, 19 noiembrie 2009

Hai baietii ca nametii!

Sa va invechiti. Sa capatati gust de vin. Sa fiti sorbiti marunt, in timp ce povestea se deapana, legand omul, locul, vinul. Sa fauriti amintiri. Asta va doresc.

După aproape 3 ani de self-blogging şi o pauză mai mult decât meritată, mă întorc pe DeMaio.info, de data aceasta cu un proiect şi cu o echipă. Un proiect care se adresează unei categorii sociale suficient de aparte pentru ca lucrurile să fie complicate, şi o echipă de profesionişti ai cuvintelor care îşi doreşte să facă diferenţa în piaţă.
Ce, cum şi până când va fi proiectul, acestea sunt întrebări la care Bogdan şi DeMaio.info nu pot răspunde singuri ci, aşa cum au făcut-o mereu, doar alături de voi. Pentru că echipa redacţională de aici va respecta şi întreţine în continuare lucrurile care au făcut din DeMaio.info unul dintre cele mai cunoscute nume ale blogosferei: verticalitatea, limba română şi libertatea de expresie.
DeMaio.info pleacă la drum cu o echipă mică, dar trebuie spus că este vorba de un proiect deschis, la care oricine este invitat să participe. În acelaşi timp, îmi doresc să extind ceea ce sper să fie unul din locurile în care calitatea scriiturii să se îmbine întotdeauna cu plăcutul şi utilul subiectelor pe care le vom aborda.
Acestea fiind spuse, echipa şi eu vă invităm pe DeMaio.info, începând cu 23 noiembrie. Da, după alegeri. Ne-am gândit că totuşi este cazul să primiţi ceva în urma lor.
Vă mulţumim.

Cu respect,
Bogdan Constantinescu

marți, 29 septembrie 2009

Respirand

I.am spus si lui: ”Imi pare rau ca a plecat, as fi avut si eu cu cine sa rad.” Si da, el nu mai este, iar eu rad, la fel ca si pana acum. Dar mi.e ciuda ca as fi putut sa fac asta alaturi de inca un om. Suflete ramase, poate prizoniere. Si suflete calatorind, poate libere.
Respir si, uneori, imi pare rau ca un anume ras nu ma va ferici niciodata...

A doua zi a facerii

Foc si apa. Imi ostoiesc setea si.mi incalzesc mancarea. Imi imbratisez ziua si.mi trec noaptea. Aleg sa ma traiesc traind. Inghet dezghetandu.ma. Sau invers. Sau amestecat, totul contopindu.se intr.o lumina uscata, grea, nemiscata. Aha. Deci, intoarcerea la baza piramidei promite liniste. Doar ca intoarcerea presupune, ba nu, impune un drum. L.am uitat demult, il ignor cu nepasare, cotidianul meu impus de jur imprejurul in care ma pierd zi de zi nu ma lasa sa gandesc astfel de drumuri. Desi... Ajunsa acasa, intr.o seara, mi.am scufundat in apa calda toate zambetele adunate in acea zi. Si cat de bine mi.a fost...
Aha. Deci, intoarcerea la baza piramidei promite liniste.

marți, 16 iunie 2009

(In)semne

Subiecte. Atribute. Verbe. Si inca....

Suntem, pe rand, cate ceva din fiecare. Undeva pe la mijlocul frazei ne oprim, incercand sa deslusim intelesul sintagmei. Unii raman subiecte, traind vieti compuse din propozitii scurte. Atributele le sunt reci si lipsite de continut. Vorbesc limbi scurte, de intindere mica. Recenzia scurtei lor povesti, care incepe si se sfarseste pe aceeasi pagina, nu le aduce nici macar un zvacnet nervos, care s.ar putea datora unei critici negative. Despre erata nici nu poate fi vorba. Nu.i nimic, unii raman doar catrene, le este suficienta ritmicitatea, nuantele se nasc in ale lumi...

Dar noi, verbele? Inainte sa le lasi sa traiasca, trebuie sa inveti a le conjuga. Pe cele care iti apartin. Sa le dai drumul in lume, sa poti vedea cum nasc timpuri si conjugari. Perfectul simplu. prezentul perfect. Perfectul compus. prezentul perfect. A asculta. A intelege. A alina. A sta. Si negatiile acestora.
Suntem litere, iar amestecul acestora ne dau indentitate. Uneori alfabetul este incomplet si deloc logic. Literele se pierd sau se amesteca fara sa stim asta. Daca vin altii sa le puna la loc, ne trezim subiecte, pe pagini goale, declinand verbe ciudate si trasand intelesuri unor fraze care nu incep. Si atunci ne gandim ca poate ar fi bine sa citim notele de subsol. E posibil ca macar acelea sa fie facute de noi.
……………………………………
Aseara, in timp ce stateam in asteptarea somnului, aveam altceva in cap in legatura cu ce am sa scriu aici. Nu mi.a iesit la fel, poate si pentru ca ar fi trebuit sa fac asta ieri, dar de, mi.a fost lene si m.am bazat pe memoria de azi. Dar nu.i bai, o sa caut si alte sensuri, as vrea sa conjug in alt mod ziua de azi, chiar de o voi face maine sau in alta marti.

luni, 15 iunie 2009

Luni si condensat

Dragoste. Poveste. Poveste de dragoste.
Colt. Viata. Colt de viata.
Dumnezeu. Dar. Darul lui Dumnezeu.
Din coltul meu de ochi simt seva unei povesti de dragoste. Un cerc respirand sub tampla. Il mangai, el devine vicios, incatusandu.ne in noapte, alungandu.ne la ora cand intunericul se sparge in zgomotul ceasului desteptator.

Dar el e jur imprejurul meu. Iar eu, desi mereu pe drum, il astept in acelasi loc. Pentru ca il iubesc. Pentru ca a.l uri inseamna a trai in lipsa lui.

marți, 28 aprilie 2009

Ca sa tin minte


Am ratacit. M.am intors din plecari. Obosita, fara sens, atinsa de derma.ti otravita. Erai amar atunci cand am sorbit pentru prima oara din tine. Erai amfetamina, si ecstasy, si pulsai in fum de iarba. M.am coborat pe spirala ce mi.ai desenat.o, dar am uitat sa.ti spun ca mie nu.mi place delirul asta. Prefer halucinatiile nascute din fantasmele si nalucile proprii. Ma simt prea destul plecata din mine ca sa ma apuc sa gust, trag, inspir, ling substitutele unei linisti plina de nicaieri si niciunde.
Aste litere ar fi trebuit sa inchege postul de deschidere al acestui loc unde, rareori, boxez eu cu muschiul mental. Dar na, pentru ca am creierul luxat mai mereu, tot asa fac si lucrurile. Nu plec de la zero catre 1. Nu.mi place locul 2, dar simpatizez cifra trei. Sar etape, tot sperand ca, undeva la mijloc, lucrurile se leaga.

De fapt, astazi imi este bine.