Subiecte. Atribute. Verbe. Si inca....
Suntem, pe rand, cate ceva din fiecare. Undeva pe la mijlocul frazei ne oprim, incercand sa deslusim intelesul sintagmei. Unii raman subiecte, traind vieti compuse din propozitii scurte. Atributele le sunt reci si lipsite de continut. Vorbesc limbi scurte, de intindere mica. Recenzia scurtei lor povesti, care incepe si se sfarseste pe aceeasi pagina, nu le aduce nici macar un zvacnet nervos, care s.ar putea datora unei critici negative. Despre erata nici nu poate fi vorba. Nu.i nimic, unii raman doar catrene, le este suficienta ritmicitatea, nuantele se nasc in ale lumi...
Dar noi, verbele? Inainte sa le lasi sa traiasca, trebuie sa inveti a le conjuga. Pe cele care iti apartin. Sa le dai drumul in lume, sa poti vedea cum nasc timpuri si conjugari. Perfectul simplu. prezentul perfect. Perfectul compus. prezentul perfect. A asculta. A intelege. A alina. A sta. Si negatiile acestora.
Suntem litere, iar amestecul acestora ne dau indentitate. Uneori alfabetul este incomplet si deloc logic. Literele se pierd sau se amesteca fara sa stim asta. Daca vin altii sa le puna la loc, ne trezim subiecte, pe pagini goale, declinand verbe ciudate si trasand intelesuri unor fraze care nu incep. Si atunci ne gandim ca poate ar fi bine sa citim notele de subsol. E posibil ca macar acelea sa fie facute de noi.
……………………………………
Aseara, in timp ce stateam in asteptarea somnului, aveam altceva in cap in legatura cu ce am sa scriu aici. Nu mi.a iesit la fel, poate si pentru ca ar fi trebuit sa fac asta ieri, dar de, mi.a fost lene si m.am bazat pe memoria de azi. Dar nu.i bai, o sa caut si alte sensuri, as vrea sa conjug in alt mod ziua de azi, chiar de o voi face maine sau in alta marti.
marți, 16 iunie 2009
luni, 15 iunie 2009
Luni si condensat
Dragoste. Poveste. Poveste de dragoste.
Colt. Viata. Colt de viata.
Dumnezeu. Dar. Darul lui Dumnezeu.
Din coltul meu de ochi simt seva unei povesti de dragoste. Un cerc respirand sub tampla. Il mangai, el devine vicios, incatusandu.ne in noapte, alungandu.ne la ora cand intunericul se sparge in zgomotul ceasului desteptator.
Dar el e jur imprejurul meu. Iar eu, desi mereu pe drum, il astept in acelasi loc. Pentru ca il iubesc. Pentru ca a.l uri inseamna a trai in lipsa lui.
Colt. Viata. Colt de viata.
Dumnezeu. Dar. Darul lui Dumnezeu.
Din coltul meu de ochi simt seva unei povesti de dragoste. Un cerc respirand sub tampla. Il mangai, el devine vicios, incatusandu.ne in noapte, alungandu.ne la ora cand intunericul se sparge in zgomotul ceasului desteptator.
Dar el e jur imprejurul meu. Iar eu, desi mereu pe drum, il astept in acelasi loc. Pentru ca il iubesc. Pentru ca a.l uri inseamna a trai in lipsa lui.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
