I.am spus si lui: ”Imi pare rau ca a plecat, as fi avut si eu cu cine sa rad.” Si da, el nu mai este, iar eu rad, la fel ca si pana acum. Dar mi.e ciuda ca as fi putut sa fac asta alaturi de inca un om. Suflete ramase, poate prizoniere. Si suflete calatorind, poate libere.
Respir si, uneori, imi pare rau ca un anume ras nu ma va ferici niciodata...
marți, 29 septembrie 2009
A doua zi a facerii
Foc si apa. Imi ostoiesc setea si.mi incalzesc mancarea. Imi imbratisez ziua si.mi trec noaptea. Aleg sa ma traiesc traind. Inghet dezghetandu.ma. Sau invers. Sau amestecat, totul contopindu.se intr.o lumina uscata, grea, nemiscata. Aha. Deci, intoarcerea la baza piramidei promite liniste. Doar ca intoarcerea presupune, ba nu, impune un drum. L.am uitat demult, il ignor cu nepasare, cotidianul meu impus de jur imprejurul in care ma pierd zi de zi nu ma lasa sa gandesc astfel de drumuri. Desi... Ajunsa acasa, intr.o seara, mi.am scufundat in apa calda toate zambetele adunate in acea zi. Si cat de bine mi.a fost...
Aha. Deci, intoarcerea la baza piramidei promite liniste.
Aha. Deci, intoarcerea la baza piramidei promite liniste.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
