miercuri, 11 februarie 2009

Aroma unei vorbe

Spunea un om drag ca a scrie e usor. E ca si cum ai manca. Venit de la cineva care mananca rar si putin, nu mica mi.a fost mirarea cand am auzit asta. Cuvintele lui devenite scris sunt un adevarat ospat. Sunt o masa acoperita cu olanda alba, pe care se odihnesc stergare rosii scoase din lada de zestre a bunicii. Cu tacamuri lucind stins in lumina strecurata prin geamul ferestrei. Cu supa de pui aburinda si paine mirosind a maini muncite, care stiu sa adune, sa dea, sa ocroteasca. Daca m.ar primi la masa lui, poate ca as reusi si eu sa fac... usor.
Dar aseara m.am oprit intr.un colt de strada si am cumparat mancare la punga. M.am intretinut vizibil amuzata cu cel care mi.a vandut.o si am mancat.o acasa, pe un colt de pat, in lumina televizorului. Cam greu sa te inspire niste orez aproape rece, din care pescuiam atenta cateva bucatele de carne. Asa ca apetitul meu pentru scris a ramas debil. Poate daca as fi avut desert...
Hai, om drag, ca vin cu zambete si liniste, fa.mi si mie loc intr.o seara la masa ta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu