vineri, 30 ianuarie 2009

Dans les rue de Paris


Unii spun ca Roma e mai romantica. Altii spun ca Viena e mai frumoasa. Pentru mine ramane doar el. Este adierea unei esarfe. Este aroma unei cafele si praful care se ridica usor din coltul trotuarului unde stau si.mi spal sufletul cu cerul pictat in Voronet. Vechea Lutetia, eclecticul, inrobitorul Paris. Acolo poti ridica ochii catre in sus, zeii nu se vor supara si.ti vor indeplini toate dorintele. Dar sunt la Paris! Ce alta dorinta sa mai am? Poduri. Lemn, piatra. Iubiri, despartiri, jazz, calvados. Citesc "Arcul de Triumf" fara cuvinte, dau foile una dupa alta, nu are decat cuprins, e romanul caruia nimeni nu.i va scrie un sfarsit. Bois de Vincennes. Cai ce.si plimba pe alei curba nobila a gatului. Zgomote de toba ce rup ritmuri se aud din palcurile de copaci. O fata danseaza, o alta rade cu capul aplecat. Baiatul se uita la ele si continua sa bata la tobe. "Vien, frappez du pied avec nous, mademoiselle". Zambesc, musc din croissant si plec, cu capul intors catre ei. Ma orbeste linistea si.mi tiuie urechile de la atata lumina. Tot ce este sus e jos si invers. Iar eu, vad in loc sa aud si gust in loc sa ating. Cum sa mai am vreo dorinta? Am ajuns acasa.
La Moulin Rouge ploua. O mare de umbrele acopera trotuarul din fata. Stau vis a vis, ma uda apa de jos, de sus. Vantul ma bate si parca mi.e frig. Ei si? Moulin Rouge. Henri Toulouse - Lautrec. Nu se poate una fara cealalta. "Dar vei creşte mare, nu-i aşa?", aud in minte. Am crescut cat a trebuit, gandesc eu.
Ma intorc in Place D'Aligre. E prea noapte sa mai intalnesc pe cineva. O umbra s.a insotit cu o matura si curata trotuarul. Mie mi se pare ca improvizeaza un tango. Mai ca vroiam sa.l intreb: "Voulez vous danser avec moi, monsieur?" Maine ma intorc in piata, azi.dimineata am facut cunostinta cu Pierre, mi.a dat 2 kiwi si un avocado. Vreau sa.i fac poze si sa stam de vorba. Si am sa.i aduc si cafea, sigur o sa.i placa impreuna cu un croissant.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu