marți, 29 septembrie 2009

Respirand

I.am spus si lui: ”Imi pare rau ca a plecat, as fi avut si eu cu cine sa rad.” Si da, el nu mai este, iar eu rad, la fel ca si pana acum. Dar mi.e ciuda ca as fi putut sa fac asta alaturi de inca un om. Suflete ramase, poate prizoniere. Si suflete calatorind, poate libere.
Respir si, uneori, imi pare rau ca un anume ras nu ma va ferici niciodata...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu