miercuri, 18 martie 2009

De aceea...

Acum ar fi trebuit sa stau tolanita intr.un scaun ergonomic si sa dau, savant si cu inspiratie, cu niste brush.uri peste fesele pline de celulita ale vreunei vip.ese. Ete ca nu fac asta, stau tolanita nu pe scaunul ala, ci pe pat. In fata ochilor am editorul de texte, iar singurul fund din incapere este al meu. Fund care nu a simtit niciodata nevoia sa fie retusat in photoshop. Poate, doar, mangaiat de asprimea mainii unui demult uitat si neprezent iubit.
Am in minte "Sarutul" lui Klimt. Abandon? O, da, as sta in valtoarea acelui abandon o viata. Cinci anotimpuri, sase... Putere? O, da, las de bunavoie barbatul sa.mi fie puternic, sa.mi ingenuncheze vointa, daca imi daruieste acel abandon.
Azi am aflat ca fericirea nu este grea. In fiecare seara descopar si in fiecare zi astept. Ma dezbrac de culorile mele si imi pictez iubitul cu ele. Uneori ma intreb daca nu va voi sa le spele, dar stiu ca asta ii va lua mult timp, asa ca imi insel spaima, luandu.le pe ale lui si amestecandu.le pe mine. Prin mine. Cu mine.
Sunt cupa cea plina cu miere si venin, si bem amandoi din ea.

Toate astea...
Toate astea fac implinirea. Iar Nichita stia.
"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."
(Va urma. Sper)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu