Am in minte "Sarutul" lui Klimt. Abandon? O, da, as sta in valtoarea acelui abandon o viata. Cinci anotimpuri, sase... Putere? O, da, las de bunavoie barbatul sa.mi fie puternic, sa.mi ingenuncheze vointa, daca imi daruieste acel abandon.
Azi am aflat ca fericirea nu este grea. In fiecare seara descopar si in fiecare zi astept. Ma dezbrac de culorile mele si imi pictez iubitul cu ele. Uneori ma intreb daca nu va voi sa le spele, dar stiu ca asta ii va lua mult timp, asa ca imi insel spaima, luandu.le pe ale lui si amestecandu.le pe mine. Prin mine. Cu mine.
Sunt cupa cea plina cu miere si venin, si bem amandoi din ea.
Toate astea...
Toate astea fac implinirea. Iar Nichita stia.
"De aceea, pentru mine muntele - munte se zice.
De aceea, pentru mine iarba - iarbă se spune
De aceea, pentru mine izvorul izvorăşte
De aceea, pentru mine viaţa se trăieşte."
(Va urma. Sper)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu